Friday, April 28, 2017

Vine Al Treilea Razboi Mondial ?! O uimitoare imagine a Lumii !

​​
                             Vine Al Treilea Razboi Mondial?! 
                      O uimitoare imagine a Lumii!


Profetia cavalerului templier Ioan de Vezelay (cunoscut sub numele de Ioan de la Ierusalim) s-a dovedit foarte exacta pana acum!
El şi-a redactat viziunea in anul 1099.
Cunoscută de templieri, Profeţia lui Ioan de la Ierusalim descrie cu o exactitate uimitoare istoria lumii până în anul 3000, iar ceea ce a descris până în anul 2000 s-a împlinit deja. 
 Spunea atunci în anul 1099, adică in urmă cu 918 ani: 
 „Văd şi ştiu. Ochii mei citesc în adâncurile cerului întâmplările viitoare şi eu trec dintr-un singur pas pragul Timpului. O mână mă conduce spre ceea ce voi nici nu vedeţi şi nici nu ştiti. 
 Peste o mie de ani Ierusalimul nu va mai fi oraşul lui Cristos. Creştinii veniţi în pelerinaj de departe nu vor mai putea intra după voia lor acolo  unde ei aveau dreptul să intre, în locurile care sunt leagănul credinţei lor. 
Creştinii nu vor mai îndrăzni să se apropie de Sfântul Mormânt şi de relicvele credinţei lor care vor fi  in întregime sub paza şi supravegherea evreilor care îşi vor ridica din nou aici templele lor şi ţara lor.
 Evreii vor umple lumea si o vor domina de la un capăt la celălalt capăt al ei şi oamenii îşi vor pierde credinţa în Isus pe tot Pământul.
 Continente şi lumi  la care Herodot nici nu visa măcar ca vor fi descoperite de oameni dincolo de marile păduri de care vorbeşte Tacit şi dincolo de "oceanul nesfărşit de apă care începe imediat după Coloanele lui Hercule" (este vorba despre descoperirea Americii, care pe vremea lui Vezelay  nu era descoperită și se afla dincolo de Gibraltar numit in antichitate Coloanele lui Hercule –n.n.).
 Peste o mie de ani de aici încolo toate micile ţări din Europa şi câteva ţări mari şi puternice se vor uni într-un singur imperiu (Uniunea  Europeană n.n.). Apoi războaie fără număr vor începe cu popoarele Răsăritului.
 Peste o mie de ani oamenii vor scotoci fundul mărilor cu corăbii care merg pe sub ape şi vor zbura cu navele în cer printre stele. Ei vor ţine în pumnii lor puterea soarelui şi se vor crede dumnezei şi vor înălţa spre cer mii de clădiri cât Turnul lui Babel pe toată faţa Pământului. 
 Fiecare oraş va deveni o Sodomă. Obiceiuri spurcate vor deveni firesti.
 Oamenii vor fi mulţi ca nisipurile, vor popula pustiurile şi mările şi vor fi puternici ca nişte dumnezei şi se vor crede chiar dumnezei.
 Omul va deveni aşa de însetat de putere că setea lui de putere nu va mai putea fi potolită. Dar la capătul acestui drum îl va pândi prăbuşirea in abis. 
 Peste o mie de ani foametea va domni pe cea mai mare intindere a Pământului, va arde măruntaiele oamenilor şi oamenii vor dori cu ardoare să schimbe lumea.
 Atunci vor apare negustorii de iluzii, dar iluziile pe care ei le vor vinde oamenilor vor otrăvi sufletele, vor pângări trupurile şi vor întuneca minţile.  Atunci se vor porni răzmeriţe şi războaie cumplite, vor fi comise omoruri şi nelegiuiri şi viclenii aşa de mari ca lumea întreagă va deveni un iad şi fiecare zi va fi precum o apocalipsă.
 Oamenii vor cade în păcate trupeşti înfiorătoare, bărbaţii şi femeile se vor destrăbăla la vedere. Femeia va fi cutezătoare şi semeaţă în  destrăbălarea ei.  
 Popoarele se vor topi într-o unire fără rost, vor forma o adunătură în care fiecare se va simţi singur, legea va fi uitată, tradiția pierdută, credinţa  abandonată.  
 Peste o mie de ani femeile se vor culca cu femeile şi bărbaţii cu bărbaţii, bătrînii se vor culca cu copilele şi aceste cumplite fărădelegi se vor  petrece în văzul întregii lumi şi vor fi considerate de toţi ca lucruri fireşti. Toate aceste spurcăciuni vor fi întărite prin legi.
 Dar din pricina acestei destrăbălări și a acestui marasm sângele va deveni impur, răul se va intinde dintr-un pat în alt pat precum focul de la o  casă la altă casă, boli cumplite şi molime înfricoşătoare se vor abate peste locuitori, trupurile vor putrezi de vii adunând în ele toate bolile  pământului, feţele se vor acoperi de răni şi bube cu puroi, membrele se vor descărna şi dragostea trupească va fi o primejdie de moarte pentru oricine (sida –n.n.).
 Peste o mie de ani peste tot se vor răspândi ca o apă revărsată ereziile.
 Ura cea mai crâncenă va domni între popoare.
 Peste o mie de ani lumea va ajunge la un cinism şi o prefăcătorie aşa de mari încât cel care este putred de bogat şi doarme pe sacii plini cu aur va primi ajutor și sprijin şi va primi hrană de pomană, iar el la rândul său se va preface că îi ajută pe săraci, dar ce va da el săracilor cu o  mână le va lua inapoi înzecit cu cealaltă mână.
 Peste o mie de ani lumea întreagă va deveni o piaţă în care fiecare lucru îşi va avea preţul lui şi totul va fi de vânzare. Carnea şi munca omului  îşi vor avea şi ele preţul lor, ochi de om şi inimi de om scoase din piepturi ca nişte bucăţi de carne se vor vinde altora (transplantul de organe –n.n.).
 Cuvîntul dat, onoarea sau credinţa nu vor mai valora nimic. Omul va ajunge cu adevărat stăpânul pământului, dar pământul va fi sterp, apa  otrăvită şi putredă, văzduhul va fi dogoritor.
 Peste o mie de ani viaţa se va scumpi fiindcă bogăţiile pământului vor secătui, bogatul va trăi ascuns in bogăţia lui ca lupul în vizuină.
 Peste o mie de ani cei care vor conduce lumea nu vor avea nici un dumnezeu, vor fi suverani fără credinţă şi onoare, al căror nume nimeni nu-l  va cunoaşte, vor porunci mulţimilor neştiutoare şi indiferente şi le vor hotărî soarta de la adăpostul palatelor lor ascunse de ochii lumii, de  dinapoia zidurilor impenetrabile. Nimeni nu va participa la adunările lor şi la sfatul lor. Vor face în aşa fel încât orice om ducând o viaţă de sclav să se creadă liber şi fericit. 
 Peste o mie de ani soarele va dogori cu putere şi va pârjoli câmpiile, apa se va ascunde tot mai adânc sub pamânt şi se va împuţina, văzduhul nu va mai apăra omul de căldura soarelui, lumina va arde pielea şi ochii. 
 Peste o mie de ani cei săraci şi lipsiţi de drepturi, cei fără acoperiş deasupra capului vor porni un război distrugător în care vor fi ocupate multe ţări şi în care luptele cumplite vor aminti de năvălirile barbare de odinioară.”    
 Profeţia lui Ioan din Ierusalim este de fapt o descriere completă şi fidelă nu doar a actualei societăţii in care noi trăim azi ci şi a situaţiei  ecologice planetare actuale.

Tuesday, April 25, 2017

Chiar e asa de vinovat Ilie Nastase? Mai vedeti ...

Chiar e asa de vinovat Ilie Nastase? Mai vedeti ... 
 Ilie Năstase a avut mai multe reacţii scandaloase în timpul meciului Cîrstea - Konta din Fed Cup, pentru care nu are niciun fel de scuză, însă trebuie evidenţiate şi motivele care l-au scos din minţi pe fostul lider mondial. "Nasty" a fost eliminat din cauza limbajului, iar înainte de a părăsi arena le-a jignit şi pe Anne Keothavong şi Johanna Konta, căpitanul, respectiv prima rachetă a Marii Britanii.
Oficialii partidei au gestionat fără profesionalism incidentul, luând mai multe decizii ciudate, atât înaintea, cât şi după ieşirea nervoasă a căpitanului nejucător al României.
În primul rând, trebuie spus că tensiunea plutea în aer încă de la vestiare, primul lider ATP din istorie fiind desfiinţat de toată presa britanică în dimineaţa de sâmbătă! Jurnaliştii din Insulă, mai exact cei de la "Daily Mail", scormoneau după un subiect de scandal încă de vineri, trimiţându-i mai multe întrebări chiar şi reporterului ProSport, care au rămas însă fără răspuns. 
Totuşi, aceştia şi-au atins scopul, iar două glume neinspirate făcute de poznaşul Năstase au fost preluate drept remarci rasiste şi sexiste.
Presa vuia cu câteva ore înainte de startul barajului de menţinere în grupa Mondială II, iar Năstase le răspundea în termeni duri ziariştilor britanici, pe care îi descria ca fiind "nişte cretini aflaţi în goana după senzaţional". 
Printre derapajele marcă înregistrată, "Nasty" a ridicat însă o problemă cât se poate de serioasă: "Ştiţi cine este supervizor la România cu Marea Britanie? O englezoaică. De ce n-au scris nimic despre asta? Este normală treaba
asta? Este ca şi cum ar juca România cu Anglia la fotbal şi arbitrul ar fi român", a spus Năstase la Digi24.


Ei bine, şefii Federaţiei Inernaţionale a Tenisului (ITF), care, ca o coincidenţă, sunt tot britanici, ar trebui să clarifice situaţia! De ce a fost numită o conaţională a jucătoarelor din echipa oaspete, pe numele ei Victoria Clutterbuck, să vegheze la respectarea regulilor într-un meci de o asemenea importanţă? 
Pentru oamenii mai puţin familiarizaţi cu regulile sportului alb, supervizorul are o putere foarte mare în timpul unei partide de tenis, putând întoarce, de exemplu, orice decizie a arbitrului care nu vizează jocul propriu-zis.
În cazul nostru, un arbitru care de-a lungul timpului a fost criticat de mai mulţi jucători renumiţi.
Andreas Egli din Elveţia, arbitrul principal al meciului dintre Cîrstea şi Konta, încheiat cu scorul de 2-6, 3-6, nu mai oficiază în circuitele WTA şi ATP, arbitrând doar partide organizate sub egida ITF. În restul timpului, acesta supervizează meciuri în turneele de Grand Slam, fiind practic coleg de breaslă cu Victoria Clutterbuck, supervizorul de la România - Marea Britanie. 
Egli a fost agresat verbal de Năstase, însă românul nu este primul personaj cu care elveţianul intră în conflict. De exemplu, acesta a fost insultat şi mai tare de fostul lider mondial Lleyton Hewitt, care i s-a adresat în
trecut cu apelativul "handicapat".

Stilul de arbitraj al lui Egli a generat scandal şi în alte meciuri oficiale. Într-o partidă disputată la Wimbledon, în anii '90,
italianul Andrea Gaudenzi a strigat către acesta: "Nu eşti bun de nimic! Du-te dracului". 
Un alt eveniment intens mediatizat a avut loc la Roland Garros, când David Nalbandian din Argentina a făcut un scandal monstru după ce elveţianul, în calitate de supervizor, nu a intervenit peste o decizie total greşită a arbitrului de scaun.
Bineînţeles că toate ieşirile de mai sus sunt de condamnat, dar ele ar putea reflecta şi o oarecare incapacitate a elveţianului de a gestiona meciurile tensionate, aşa cum sunt cele din competiţii precum Fed Cup.

În meciul Cîrstea - Konta, arbitrul Egli şi supervizorul Clutterbuck au defavorizat echipa României în trei momente, generând un haos total în arena din Mamaia:

Eliminarea lui Ilie Năstase - recunoscut drept un tip care se inflamează uşor, "Nasty" a fost eliminat după ce l-a întrebat pe arbitrul de scaun Jaume Campistol (Spania): "Care dracu' e problema ta? Nu suntem la operă!". 
Scena a avut loc imediat după ce arbitrul de scaun îi avertiza pe spectatorii gălăgioşi că echipa va avea de suferit dacă nu vor face linişte. 
De notat că Năstase le-a jignit pe britanice şi pe un director al ITF abia după ce Egli a decis să-l trimită, atenţie, în afara arenei! Niciodată un jucător sau un antrenor nu primeşte o astfel de pedeapsă în timpul meciului, nici măcar pentru expresii mult mai dure. Avem exemplele sportivilor enumeraţi mai sus, care au fost sancţionaţi abia după încheierea
partidelor. 
Monica Niculescu a sărit şi ea în apărarea căpitanului, spunându-le britanicelor: "Aşa e în Fed Cup, nu înţeleg de ce vă
plângeţi".

Oficialii partidei au folosit-o pe Simona Halep pe post de announcer: după modelul meciurilor de fotbal, constănţeanca i-a îndemnat la calm pe spectatorii care le-au deranjat pe britanice. Este o situaţie fără precedent în tenis, ţinând cont că arbitrii sunt cei însărcinaţi să-i avertizeze pe suporterii problemă, care trebuie identificaţi şi, dacă este cazul, evacuaţi. Situaţia este cu atât mai ciudată cu cât presupusele reacţii ale spectatorilor au fost reclamate de Konta, şi nu de arbitru.

Cea mai revoltătoare decizie a tandemului Egli - Clutterbuck a fost luată un game mai târziu, când Johanna Konta şi-a pierdut serviciul (scor 6-2, 1-3)! Sorana era pe val, iar Johanna a izbucnit în lacrimi, afectată se pare de evenimentele relatate mai sus. Decizia arbitrului şi a supervizorului a fost, din nou, una incredibilă, aceştia permiţându-i britanicei să meargă la vestiare. 
În niciun caz cei doi nu sunt acoperiţi de regulament, pentru că partidele de tenis pot fi întrerupte numai în cazul unor incidente grave sau atunci când una dintre jucătoare are probleme fizice, nu şi atunci când sportivele clachează psihic. 
A urmat o pauză de 20 de minute, iar Cîrstea a fost scoasă din ritm, nemaicâştigând niciun game la revenirea pe teren.
oate aceste evenimente au fost tratate subiectiv de publicaţiile din afară, care au pus tunurile pe Ilie Năstase - aşa cum era şi normal, însă nimeni nu a scos un cuvânt despre deciziile greşite ale oficialilor ITF. 
Mai mult, Sorana Cîrstea a fost ironizată de jurnaliştii britanici după ce a criticat-o pe Johanna Konta, acuzând faptul că Federaţia Internaţională protejează echipa Marii Britanii.
Dar singurul vinovat de haosul creat la Mamaia a fost găsit Ilie Năstase, căruia ITF i-a retras acreditarea, ponegrindu-l printr-un comunicat redactat la Londra. 
Evident că această sancţiune nu-l afectează prea tare pe fostul lider mondial. 

Sunday, April 23, 2017

Cea mai neagra zi din istoria Capitalei!

4 aprilie 1944, ziua cea mai neagra din istoria Capitalei
 
- americanii au omorât 2942 de bucureșteni.
-  românii le-au ridicat două monumente aviatorilor care au adus moartea în numele Unchiului Sam
de Tudor Matei 
 
Astăzi se împlinesc 73 de ani de la marea tragedie din 4 aprilie 1944, când Bucureștiul  a fost ținta unui masiv bombardament al aviației americane. Au fost vizate ținte civile, cu deosebire zona Gării de Nord, dar și partea centrală a orașului, zone care nu aveau o justificare militară, deoarece frontul se afla departe, la peste 300 km, pe linia Iași-Chișinău, iar luptele încetaseră de la sfârșitul lunii martie. Mai mult, o mare parte din victime erau refugiați basarabeni, ce fugeau din calea urgiei sovietice. 
         Tragedia a avut loc într-o marți, pe la ora prânzului. Atunci, un număr de 220 bombardiere B-17 (numite Fortărețe zburătoare) și 93 bombardiere B-24 (Libertador) au intrat în spațiul aerian al României, venind din Italia. Și au făcut prăpăd.
         Oficial, în bombardamentul din 4 aprilie 1944 au murit 2.942 de persoane și au fost rănite alte 2.126. Morții au fost îngropați într-o margine a Cimitirului Calvin, cu ceremonii amintind de funeralii naționale. Cimitirul va purta numele "4 aprilie”, dar va fi desființat în anii comunismului.

         Dacă de morții noștri nu își mai amintește nimeni, în București există însă doua monumente ridicate în memoria aviatorilor americani uciși în misiunile de bombardament asupra orașului: unul a fost realizat în 2002 în Cișmigiu, iar celălalt se află în Parcul Kiseleff și a fost inaugurat în 2007. 
"Vă închipuiți, păstrând proporțiile, cum ar arăta la Londra un monument dedicat aviatorilor germani, la Hiroshima unul dedicat celor americani și la Dresda britanicilor?", se întreba în urmă cu trei ani istoricul Manuel Stănescu, în articolul: Bombardamentul de la 4 aprilie 1944 sau cum au devenit selectivi „bocitorii de serviciu”.
          Aproape 3000 de morți într-o singură zi, toți, civili nevinovați. Mă întreb, pentru cei care nu pierd ocazia să-și smulgă hainele de pe ei, de ce nu vă amintiți niciodată de această tragedie? Care sunt criteriile pentru care 3000 de civili morți în căteva minute nu reprezintă decât o „pagubă colaterală”?
Concluziile contemporanilor sunt unanime: bombardamentele americane nu aveau nici o justificare logică. A fost măcelărită populația civilă, lipsită de apărare, au fost distruse importante bunuri materiale.

The Oldest Known Melody (Hurrian Hymn no.6 - c.1400 B.C.)




Cand asculti aceasta melodie te trec fiori! Este cea mai veche melodie din istorie!

'rati ale dracu'oltence ... - Tudor Gheorghe - Frica mi-e ca mor ca maine

Wednesday, April 19, 2017

Manipularea la zi! - Coincidente intamplatoare ...

COINCIDENTE IN TIMP!
Coincidente intamplatoare cu cele de astazi? Atunci se pregatea de-o rascoala pentru distrugerea statului roman! Acum totul este mai elaborat si mai perfid: Colective, Bamboo, #rezist! Oare acum care este scopul miscarii #rezist si cine se afla inapoia ei, cine a organizat-o si o conduce?
Cate coincidente! Cat de creduli suntem!
Cititi si Distribuiti! 
Poate asa se desteapta mai multi!

  
INCEPE SA APARA ADEVARATA  ISTORIE
              "RASCOALA DE LA 1907"

- SCENARIUL PREGĂTIT DE IMPERIUL AUSTRO-UNGAR -

Cine nu a auzit de răscoală ţăranilor din 1907? Timp de mai bine de 45 de ani, regimul comunist a considerat evenimentele ca pe un exemplu elocvent al caracterului capitalismului românesc, dur şi nemilos, care a ajuns până într-acolo, încât a ordonat să se tragă asupra ţăranilor nemulţumiţi de condiţiile de muncă şi trăi. 
Nu întâmplător, istoricul oficial al stalinismului românesc, Mihai Roller, a strâns şi publicat în 1948, cu o repeziciune demnă de o cauză mai bună, documentele răscoalei din 1907. Tot ceea ce susţinea propaganda comunistă se afla acolo: execuţii, intervenţia armatei, cifra de 11.000 de morţi preluată din articolele lui Constantin Mille şi, în final, grozăvia ascunderii dosarelor de către însuşi regele Carol I.
Astăzi, la peste 100 de ani de la evenimente, documentele ne spun o poveste diferită de aceea cu care marea majoritate ne-am obişnuit deja.
Un adevăr ascuns prea mult timp în spatele discursului oficial.

UN PLAN SECRET AL IMPERIULUI AUSTRO-UNGAR
Dacă Imperiul Austro-Ungar a avut, după 1866 (înfrângerea în faţa trupelor prusace ale lui Bismarck), un an de care să fie cu adevărat mândru şi în care să îşi retrăiască gloria, acela a fost, fără îndoială, anul 1908. 
Se împlineau 60 de ani de domnie a marelui împărat Franz Joseph, iar întregul aparat militar şi diplomatic al imperiului trudise din greu să îi ofere un adevărat moment de neuitat. 
Contele Alois Aerenthal, ministru al Afacerilor Externe al Dublei Monarhii, era unul dintre partizanii doctrinei habsburgice "A.E.I.O.U." (Austria est imperare orbi universo - Austria trebuie să conducă întreaga lume) şi decisese că anul 1908 va deveni cel în care trebuia demonstrata valabilitatea axiomei.

Planul fusese gândit încă în urmă cu câţiva ani. 
În primul rând, Alois Aerenthal pregătise anexarea oficială a Bosniei şi Herţegovinei, provincii pe care imperiul le administra din 1878, ca urmare a prevederilor tratatului de la Berlin. Le administra doar, căci suveranul nominal rămânea sultanul de la Constantinopol. Spre a-l împiedica pe acesta să intervină în apărarea drepturilor sale, Aerenthal a pregătit o răscoală în insula Creta şi proclamarea independenţei Bulgariei, altă componentă nominală a Imperiului otoman. 
Toate cele trei evenimente au avut loc aproape simultan, punându-l pe sultan în imposibilitate de a reacţiona. Bulgaria a obţinut astfel independenţa, Austro-Ungaria - Bosnia-Herţegovina, iar singurii care au plătit oalele sparte au fost cretanii, a căror răscoală a fost zdrobită, dar care, într-un final fericit, au reuşit să se unească cu Grecia (1908).

A doua parte a planului conceput de Aerenthal presupunea distrugerea celor doi inamici tradiţionali ai dublei monarhii, respectiv Serbia şi Rusia. După cum era şi firesc, Serbia a respins încorporarea Bosniei-Herţegovinei, poftită în special de sârbi, la Austro-Ungaria, cerând compensaţii şi protestând vehement. 
Acesta era exact pretextul dorit de Aerenthal. Armata imperială a înconjurat Serbia şi a ameninţat cu războiul. Belgradul a solicitat imediat ajutorul Rusiei, urmând exemplul atâtor alte acţiuni din lungul istoriei. Dar în 1908 Rusia era o ţară devastată. În anii 1904-1905, flota şi armata sa fuseseră distruse de japonezi, urmând apoi doi ani de revolte interne, finalizate printr-o revoluţie ce aruncase de-a dreptul tara în haos.
Totuşi, ţarul Nicolae II (1894-1917) a încercat să intervină, dar s-a văzut confruntat cu un dur ultimatum venit din partea Berlinului şi a Vienei, prin care acestea îl ameninţau cu un atac imediat în cazul sprijinirii Şerbiei. Cauza sârba trebuia abandonată...
Astfel anul 1908 aducea şi umilirea internaţională a Rusiei, înfrângerea Serbiei şi gloria Austro-Ungariei. Adică, exact aceeaşi conjunctură care va conduce la izbucnirea primului război mondial în
iulie 1914. Rădăcinile se regăseau în anul 1908.

ROMÂNIA, PIEDICĂ ÎN GLORIA IMPERIULUI AUSTRO-UNGAR
O singură neîmplinire umbrea gloria imperiului: România. Şi ea, ca şi Serbia, avea teritorii naţionale şi poziţii asuprite de dubla monarhie; şi ea visa la revanşa; şi ea ar fi trebuit umilită şi zdrobită în anul
de graţie 1908. 
Dacă planul lui Aerenthal ar fi reuşit, atunci poate nu ar mai fi existat nici momentul 1916 şi nici Marea Unire din 1918. Dar, din fericire pentru noi, încercarea a eşuat.
Interesul Puterilor Centrale faţă de România nu era de dată recentă.
Iar în preajma anului 1907, el se intensificase brusc. Istoricul Karl Scheerer a observat, la rândul său, noul tip de atenţie acordat României în acest interval cronologic. 
O răscoală care ar fi pus puterea de la Bucureşti în imposibilitatea de a mai guverna, urmată de intervenţia, solicitată sau impusă de la Viena, a trupelor austro-ungare pentru ocuparea şi "salvarea" situaţiei în zonă. Şi astfel se distrugea orice posibilitate a României de a acţiona pentru eliberarea românilor transilvăneni.  
Oare acum ce se intampla?

REŢEAUA DE SPIONAJ A LUI EIDINGER
Centrul de unde se pregătea lovitura era oraşul Cernăuţi. Aici, generalul Fischer, şeful jandarmeriei austriece, înfiinţase un birou de plasare de forţa de muncă şi bani (bineînţeles şi spioni!) în România, birou condus de un anume N. Eidinger.
Acesta avea o sumară pregătire militară, iar tactica să de infiltrare a spionilor în ţara vecina se folosea de marile linii de cale ferată şi de şosele. În anul 1905, el a deschis un birou comercial în sediul hotelului Athénée Palace din Bucureşti şi a început plasarea de muncitori agricoli pe tot teritoriul României. În plus, oferea importante câştiguri arendaşilor, preluându-le produsele agricole şi livrându-le apoi armatei austro-ungare. Unele dintre cele mai profitabile relaţii de amiciţie, dar şi comerciale le-a avut cu de-acum cunoscută familie Fischer, marii arendaşi din regiunea Moldovei.

Alte ţinte ale spionajului austro-ungar şi care vor juca un rol important în evenimentele anului 1907 sunt reprezentate de tagma ziariştilor, în special de Constantin Mille şi ziarul Adevărul. 
Spionul imperial Günther raporta în acest sens la Viena: "Afacerea ziarului Adevărul merge pe drumul cel bun, s-a operat asupra lui Mille cu mari sume". În aceeaşi manieră se va "lucra" şi cu alte gazete, precum Universul, Epoca, ale căror "articole erau scrise" - mărturisea acelaşi Günther - "pe biroul meu".  
Cautati pe internet si vedeti care sunt proprietarii mass-media din Romania - TV, ziare, reviste, agentii de presa, radio - si va veti raspunde la multe intrebari cu privire la manipularea opiniei publice romanasti!
Nu întâmplător, ele vor fi şi cele care vor lansa cifrele de 10-11.000 de morţi în tragicele evenimente. Cu alte cuvinte, până în 1907, Austro-Ungaria îşi crease o vastă reţea de spionaj şi influenţă, mergând de la periferie şi până în centru, implicând oameni politici, arendaşi, chiar şi mii de simpli lucrători, plasaţi de Eidinger în puncte considerate strategice. Reţeaua părea bine pusă la punct şi gata de acţiune.
Dacă foametea ar fi condus la răscoală, anul 1904 ar fi fost momentul cel mai propice în acest sens. În schimb, în 1907 se anunţau chiar recolte bune şi anul venea, lucru extrem de important, după alţi doi cu rezultate frumoase. Cum de a izbucnit totuşi revolta?

FLĂMÂNZI, SATUL DE UNDE IMPERIUL AUSTRO-UNGAR A APRINS FITILUL
Un mare arendaş, Mochi Fischer, prieten cu Eidinger, a refuzat să semneze învoielile agricole cu ţăranii săi pentru anul 1907. A amânat şi refuzat orice ofertă, până când, la începutul lunii martie, ţăranii dintr-un sat cu nume parcă predestinat, Flămânzi, temându-se că vor rămâne fără lucru şi hrana, au cerut cu violenţă semnarea contractelor.
Speriat, Mochi s-a refugiat la Cernăuţi, la prietenul său, fără însă să semneze nimic şi lăsându-i pe oameni de-a dreptul disperaţi. Pericolul lipsei de pământ, deci de muncă, era din ce în ce mai puternic.
Imediat, pe miile de hectare arendate de Fischer, apar personaje ciudate, care dau de băut la toată lumea şi îndeamnă la violenţă. Atacă primăriile, posturile de jandarmi; sunt înarmaţi şi au o evidentă pregătire militară. Toate rapoartele de la Botoşani, din judeţul Neamţ, arată acelaşi lucru: indivizi din afara satelor, cu uniforme ciudate şi rute de deplasare pe linia Botoşani-Cernăuţi sunt la rădăcina tuturor atacurilor. 

Carol I a înţeles rapid ce se întâmpla şi, pe data de 7 martie 1907, a ordonat ca frontiera de la Suceava la Mihăileni să fie ocupată militar, pentru a împiedica infiltrările agenţilor austro-ungari. Dar era destul de târziu!

CAMPANIA MASS-MEDIA DIN UMBRĂ
La începutul lunii martie, răzvrătirile din nordul Moldovei erau ţinute sub control şi liniştea începea să revină, când ziarul Adevărul a început o amplă campanie împotriva a ceea ce ziariştii de aici numeau "marile masacre". Titlurile vuiau: "Refuz de a ieşi la munca câmpului", "Ridicarea recoltelor cu forţa", "Se trage în ţărani".
Prefectul de Focşani, Aguletti, comunică lapidar capitalei: "Ziarele răspândesc enorm spiritul de răscoală, publicând ştiri de zvon, fanteziste, exagerate. Bineînţeles, în fruntea tuturor se aflau Adevărul şi Universul. 

Din acest moment apare într-adevăr şi răscoala reală, căci ziarele relatează - fals - ştirea conform căreia acolo unde oamenii au avut curajul de a se revoltă, s-au şi semnat contractele atât de dorite de ţărani şi comunitatea rurală. 
Şi ce nu face omul pentru un ban în plus? Chiar şi o răscoală".  
Acum creaza debandada, emotie si #rezista!

RĂSPÂNDIREA RĂSCOALEI
În luna martie, răscoala se extinde, pe acelaşi tipar şi cu ajutorul aceloraşi agitatori. 

Din Piata Victoriei in toate capitalele de judet, la festivalurile internationale de film, concerte etc.! Sunt cuprinse judeţele Iaşi, Suceava, Vaslui, Falciu, Tecuci, Neamţ, Bacău, Tutova, Putna etc. 
Guvernul conservator se arată incapabil de a controla situaţia. Primul ministru, "Nababul" Gheorghe Cantacuzino, a dat un ordin, cel puţin ciudat, solicitând reprimarea răscoalei "cu cea mai mare fermitate şi blândeţe" - doar d'aia se demonstreaza / #rezista non-stop fara aprobare!. Alţi fruntaşi conservatori, precum Mihail Pherekyde, sunt de ani buni pe lista de plată a Austro-Ungariei - si atunci, dar acum ...!? - şi deci refuza să ia vreo măsură imediată.

DOUĂ PERSONAJE AU REALIZAT ÎNSĂ GRAVITATEA SITUAŢIEI: TAKE IONESCU ŞI CAROL I
Primul, sesizând ciudăţenia momentului în care marii proprietari nu îşi apără deloc pământurile, fuge la rege, solicitându-i intervenţia imediată. Astfel, cei doi au provocat retragerea conservatorilor de la putere şi venirea liberalilor, sprijiniţi de Take Ionescu, pentru a pune capăt răscoalei (12 martie 1907). 

Pasiunea pentru şosele - piete! - a spionilor creaţi la şcoala lui Eidinger a început de-acum să dea roade. Urmând liniile de cale ferată şi şoselele, răscoala s-a extins după 12 martie şi în Muntenia. 
Radu Rosetti îşi amintea: "oameni călări mergeau în capul bandelor - acum in geaca rosie si cu sloganul #rezist -, îndreptându-se spre Bucureşti, devastând, prădând, dând foc, omorând".
Interesant este ca în multe locuri, după cum arata rapoartele, "ţăranii s-au înarmat şi au apărat satul de răsculaţi". Dar în alte zone, jaful şi crima au întunecat judecata, ţăranii alăturându-se agenţilor imperiali. 

Cate similitudini!

PRESA DE LA VIENA, EXTREM DE INTERESATĂ DE RĂSCOALA DIN ROMÂNIA
De îndată ce în ziarele din România au apărut primele ştiri, mult exagerate - vi se pare cunoscut ? acum a trecut si peste ocean! -, despre răscoală, presa vieneză n-a găsit un alt subiect mai interesant de dezbătut decât evenimentele din ţara noastră. 

Carol I se miră chiar într-o discuţie avută cu Alexandru Marghiloman de "depeşile fabricate la Cernăuţi cu privire la masacrele antisemite, la prigonirile evreilor. Mai cu seamă Neue Freie Presse (din Viena) s-a distins prin răspândirea acestor depeşe. Acest ziar a publicat toate ştirile posibile". Imediat, presa internaţională a începuta să anunţe iminenta prăbuşire a României.
Încă înaintea izbucnirii evenimentelor, la 1 martie 1907, Aerenthal ştia că va fi aici o răscoală şi cerea Legaţiei din Bucureşti o intervenţie dură. La 26 martie, după ce "intuiţia" remarcabilă a lui Aerenthal se împlinise, el anunţă "că nu poate privi cu indiferenţă răscoalele care bântuie România [...] Trebuie să ne ocupăm de marile
tulburări din ţara dvs., întrucât avem o graniţă comună foarte întinsă".
Corpul 12 armată austriac de la Braşov a fost mobilizat, aceeaşi situaţie înregistrându-se şi în cazul celui de la Cernăuţi, pentru o intervenţie dincolo de Carpaţi. Se părea că în aplauzele Europei îngrijorate de masacrele din România, Aerenthal putea ocupa ţara.

ÎMPĂRATUL FRANZ JOSEPH AL AUSTRIEI SPRIJINĂ ROMÂNIA
Deja planul austro-ungar devenise pentru mulţi vizibil. Carol I i-a înlăturat pe conservatori de la putere şi, un nucleu dur, în frunte cu I.I.C. Brătianu, ca ministru de Interne, şi Alexandru Averescu, la Război, a primit de la suveran autorizaţia de a pune ordine rapid în ţară. 

La 18 martie 1907 se declară starea de asediu pe întreg teritoriul României, urmând apoi mobilizarea generală, la care au răspuns peste 140.000 de oameni, până la data de 29 martie. De data aceasta, curgea într-adevăr sângele de care vorbeau ziarele: s-a tras cu tunul şi s-au operat aproape 10.000 de arestări.
Curând, situaţia a început să se normalizeze şi a apărut clar că noul guvern poate ţine în mâna situaţia. Lovitura finală data planului lui Aerenthal a venit însă chiar de la Viena, din inima imperiului. Franz Joseph, împăratul Austro-Ungariei (1830-1916) nu cunoştea uneltirile sfetnicului său şi în momentul în care a aflat că se pregătea o intervenţie militară în România, a protestat vehement.

Căci Carol I era prietenul său, făceau parte din aceeaşi lume şi erau de aceeaşi vârstă. În plus, regina Elisabeta se înţelesese foarte bine cu soţia împăratului, Elisabeta a Austriei. Astfel ca Aerenthal nu numai că nu a primit regeasca susţinere, ci Carol a fost cel căruia Franz Joseph i s-a adresat, într-o caldă scrisoare, felicitându-l pentru reprimarea răscoalei. 

Ziarele vieneze au înţeles imediat ca suveranul se exprimă în acest fel împotriva intervenţiei militare, părăsindu-l totalpe Aerenthal şi susţinătorii acestuia.
Carol I a înţeles rapid cine a fost în spatele răscoalei şi a şi  numit-o de câteva ori deschis: agenţia din Cernăuţi. Ca atare, pe când Brătianu şi Averescu se foloseau de arme pentru a înăbuşi spiritul răscoalei, regele român s-a adresat celor care puteau acţiona direct la
sursa răutăţilor: Franz Joseph şi Wilhelm II. Împăratul austro-ungar şi-a făcut datoria. La fel şi Germania lui Wilhelm, care a anunţat imediat că nu considera necesară o intervenţie în România.

O ENIGMĂ CARE A TULBURAT GENERAŢII
Răscoala a luat sfârşit ca prin farmec, lăsând în urma doar oameni năuciţi de cele întâmplate. 

O enigmă a persistat însă: de ce Carol I a solicitat lui Brătianu ca toate actele răscoalei şi ale represiunii să nu rămână în arhive? Explicaţia oficială a fost că regele nu dorea o judecare a foştilor miniştri liberali, atunci când conservatorii vor reveni la putere. Motivul nu stă însă în picioare, căci regele interzisese deja două procese similare - al liderilor conservatori din 1871-1876 şi cel al lui I. C. Brătianu în 1888, când Alexandru
Candiano-Popescu îşi aminteşte că regele le-a declarat conservatorilor că dacă persistă în intenţia de a-l judeca pe Brătianu, el va merge zilnic cu trăsura la închisoarea lui Brătianu şi îi va încredinţa guvernul, "amândoi conducând ţara de la puşcărie".

Se ştia clar că regele nu va accepta niciodată ca un guvern al lui să fie judecat şi că va alunga de la putere pe cei care îi vor solicita un asemenea lucru. Însuşi I. I. C. Brătianu, care avea tot interesul ca aceste documente să fie ascunse, a protestat în faţa regelui pentru preluarea lor. 

Răspunsul adevărat trebuie căutat însă în originea evenimentelor. Astfel, cunoscându-se că perfida Austrie a fost înnspatele răscoalei, rămânerea României în alianţă cu ea sau alături de Puterile Centrale devenea de neconceput. Iar alianţa cu acestea, respectiv cu Germania natală, reprezenta visul etern al lui Carol I. Vis care îl va duce însă în mormânt, când se va prăbuşi în septembrie 1914, în momentul în care România a refuzat să intre în război de partea Germaniei. Pentru a apăra acest vis, a ascuns regele român celebrele dosare care arătau clar că Austro-Ungaria - aliata noastră, dar şi a Germaniei - încercase desfiinţarea ţării. Iar Carol I n-a putut să accepte prezentarea unui asemenea adevăr.
Carol I a jucat acest moment istoric, oarecum, romaneste. 
Ce carte joaca Iohannis, pentru cine joaca? Pentru Romania, NU!